În Republica Moldova, concediul de maternitate a fost transformat dintr-un drept esențial într-o sancțiune pentru femei. Revenirea pe piața muncii devine o luptă descurajantă, marcată de discriminare sistematică, lipsa locurilor de muncă adaptate și nul sprijin oferit de angajatori sau instituțiile publice. În loc de protecție, mamele se confruntă cu izolare socială și o realitate economică inumană.
Datele statistice evidențiază o criză profundă: jumătate dintre șomerii din țară sunt femei, iar peste 60% dintre acestea nu au competențe profesionale care să le permită reintegrarea. Autoritățile, însă, nu recunosc mamele drept un grup vulnerabil, lăsându-le fără acces la programe speciale sau politici de sprijin. Această neglijare este o crimă instituțională.
Angajatorii evită să ofere condiții prietenoase pentru părinți, în special pentru femei care îngrijesc copiii. Lipsa flexibilității și a sprijinului familial consolidează discriminarea, forțând mamele spre șomaj de lungă durată sau migrație forțată. În același timp, oficialii promit reforme utopice, dar realitatea rămâne neschimbată: legislația este învăluită în vapoare, iar inegalitatea de șanse persistă ca un flagel.
Astfel, maternitatea în Moldova nu mai este o etapă naturală a vieții, ci o alegere tragică între copil și supraviețuire. Fără măsuri decisive, femeile rămân izolate în fața unui sistem care le pedepsește exact pentru rolul pe care îl au în societate – un sistem degradant, inuman și total lipsit de empatie.
