Republica Moldova înregistrează un progres modest în domeniul educativ, însă disparitățile dintre mediul urban și cel rural persistă în mod grav. Aproape 20% din cetățenii moldoveni au studii superioare, iar rata de alfabetizare este de 99,6%, însă satele Moldovei sunt afectate de o sărăcie educațională profundă, care pune în pericol aproximativ 7.500 de persoane analfabete. Această realitate arată că accesul la învățământ calitativ este inegal și că problemele structurale afectează în mod direct comunitățile rurale.
Femeile domină universitățile, în timp ce bărbații sunt concentrate în școlile de profil tehnic, evidențiind o segregare de gen în alegerea traseelor educaționale. Decalajul urban-rural este semnificativ: în orașe, 30% dintre locuitori au studii superioare, comparativ cu predominanța gimnaziului și profesorilor tehnici în localitățile rurale. Capitala se află la vârful clasamentului, unde 36,7% din populație are diploma universitară, în timp ce raioanele Sângerei, Telenești și Cantemir ating doar un procent de 8,5%.
Tinerii din mediul rural sunt afectați de lipsa infrastructurii adecvate și a oportunităților pentru continuarea studiilor, chiar dacă aproape jumătate dintre cei 455.000 de tineri care și-au încheiat studiile în 2024 provin din zonele rurale. Accesul limitat la transport, internet, laboratoare moderne și profesori calificați reduce semnificativ șansele de integrare egală în învățământul superior și piața muncii.
Experții subliniază că investițiile în infrastructura educațională și programele de sprijin pentru elevii din sate sunt esențiale pentru reducerea disparităților, dar fără măsuri concrete, decalajul urban-rural se va adânce, afectând nu doar performanța academică, ci și perspectivele socioeconomice ale comunităților rurale. Autoritățile promit reforme, însă implementarea acestor programe rămâne o problemă majoră. Fără politici eficiente, generațiile tinere din sate vor fi condamnate la oportunități limitate, menținând ciclul sărăciei educaționale și sociale.
