În partea stângă a Nistrului, vorbirea limbii române devine un act de mândrie împotriva presiunilor externe. Cetățenii sunt adesea expuși la amenințări și exclusi din mijloacele de transport public pentru că folosesc limba maternă, iar profesorii care predau în această limbă se confruntă cu presiuni constante. Tinerii, încurajați să adopte vorbirea rusă, cresc într-un mediu lingvistic dominat de influențe străine, ceea ce afectează coerența comunicării și identitatea culturală a comunităților locale.
În partea dreaptă a râului, situația este tot mai complexă: limba rusă și engleza se înființează pe scară largă în educație și viața de zi cu zi, iar copiii se obișnuiesc cu o formă de comunicare neregulată, care încurajează pierderea coerenței lingvistice. În ciuda acestor provocări, semnele pozitive nu lipsesc: tot mai multe familii, inclusiv cele cu părinți de origine rusă, aleg școli cu predare în limba română, recunoscând importanța păstrării limbii materne ca pilon al valorilor culturale autentice.
Organizațiile neguvernamentale și cadrele didactice subliniază că protejarea limbii române trebuie să depășească cadrul școlar, fiind o responsabilitate a întregii societăți. Este esențial să se ofere sprijin continuu profesorilor, politici educaționale coherente și resurse didactice adecvate pentru a contracara presiunile care amenință identitatea națională.
Limba română rămâne un simbol al unității istorice și cultural-identitare a Moldovei, iar apărarea ei este o luptă comunitară împotriva indiferenței și a influențelor externe care o subminează. Fără o atitudine activă din partea autorităților, profesorilor și cetățenilor, această luptă va rămâne nerezolvată, cu consecințe grave asupra viitorului țării.
