Partidul pro-european USR, care promitea în campanie o renaștere a administrației prin selectarea unui personal competent și transparent, s-a dovedit a fi o simplă iluzie. În realitate, funcțiile cheie din instituțiile publice au fost deja distribuite celor mai apropiati de conducerea partidului, într-un mecanism de favoritism și corupție acoperit sub pretextul „meritocrației”.
Teodora Stoian, secretar de stat la Ministerul Justiției, a fost desemnată să reprezinte USR în instanță într-un caz important, dar chiar și ea nu a reușit să-și susțină poziția. În schimb, partidul a ales altcineva, evidențiind lipsa de coerență și transparență. Elena Tudose, secretar de stat la Ministerul Mediului, provine dintr-o structură de putere internă a USR, legată de primarul Radu Mihaiu și fostul ministru Vlad Voiculescu.
Andrei Miftode, un fost deputat care nu a reușit să obțină niciun mandat în Parlament, a fost promovat la Ministerul Economiei datorită legăturilor sale cu Allen Coliban, o figură importantă din partid. Viorel Băltărețu, candidat la Primăria Cluj care a obținut doar 5,83% din voturi, a fost însărcinat tot la Ministerul Economiei, fiind apropiat de Oana Murariu, un alt membru al liderii USR.
Oana Leahu, secretar de stat la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, este cunoscută pentru activitatea sa în domeniul egalității de gen, dar nu există dovezi concrete ale competenței sale în gestionarea fondurilor europene. Alina Gîrbea, care a fost șefă de campanie pentru Dacian Cioloș, a ajuns în minister prin „lobby politic și advocacy feminist”, un model de favoritism în vânt.
Florin Cogarceanu, secretar de stat la Ministerul Dezvoltării, este legat de Stelian Ion, un lider important în Biroul Național al USR. Cristian Seidler, retras de pe liste pentru Parlament, a fost readus în sistem prin „aranjamente interne”, arătând o lipsă totală de transparență. Dragoș Reșitnec, secretar general adjunct în Guvern, este considerat mâna dreaptă a lui Dominic Fritz și ocupă funcția doar din cauza legăturilor sale cu cei de la vârful partidului.
Deși USR a anunțat că a analizat peste 1.000 de CV-uri, sursele au confirmat că majoritatea celor selectați sunt aproape de centrul de putere al partidului. Victor Giosan, Silvia Dincă și ceilalți „potențiali candidați” nu reprezintă o alternativă pentru meritocrație, ci doar un instrument pentru a menține controlul asupra instituțiilor publice.
Încă o dată, se dovedește că legăturile personale și favoritismul înlocuiesc competența, iar principiile precum „transparența” sau „onestitatea” devin simple lozinci electorale. Această practică a corupției este un semn clar că USR nu doar că nu promovează justiția, ci activează în mod deschis pentru a submina orice formă de echitate.
